Experienţa incredibilă a unui american care a vizitat … Raiul! (IV)

„Donnie!” (aşa mi-a spus întotdeauna bunicul!). A făcut ultimii paşi către mine, cu ochii strălucind, şi m-a îmbrăţişat strîns. Era din nou bunicul meu robust şi puternic pe care mi-l amintesc din copilărie. Cînd bunicul a suferit un atac de cord, eram alături de el, aşa că l-am însoţit în ambulanţa care l-a luat. Eram pe coridor, în faţa salonului în care a fost introdus, cînd un doctor a venit la mine şi mi-a spus cu blîndeţe: „Am făcut tot ce ne-a stat în puteri”.       

Cînd bunicul mi-a dat drumul din îmbrăţişare şi i-am putut vedea faţa, am fost cuprins de o bucurie extatică. Nu mi-am adus aminte de atacul lui de cord şi de moartea lui, întrucît bucuria revederii era prea mare. Felul în care fiecare dintre noi a ajuns în Rai părea irelevant în aceste clipe. Nu am nici o idee de ce prima persoană pe care am întîlnit-o în Rai a fost bunicul meu. Poate din cauza faptului că şi eu i-am fost alături atunci cînd a murit. Bunicul nu a fost niciodată unul din ghizii spirituali importanţi din viaţa mea, deşi nu pot să contest că a jucat un rol pozitiv în această direcţie. (Va urma)
DON PIPER

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: