Experienţa incredibilă a unui american care a vizitat … Raiul! (VI)

Totul părea perfect în acel moment. Au urmat alţi şi alţi oameni, care au continuat să mă îmbrăţişeze şi să mă strige pe nume. Eram copleşit de numărul celor care au venit să mă întîmpine. Nu numai că erau foarte mulţi, dar nu mi-aş fi putut imagina niciodată că cineva poate fi atît de fericit cum păreau ei atunci. Feţele lor emanau o stare de pace pe care nu am văzut-o niciodată pe Pămînt. 

Cu toţii erau plini de viaţă şi străluceau de bucurie. Timpul nu avea nici o semnificaţie în acea lume. Totuşi, pentru mai multă claritate, îmi voi relata povestea dintr-o perspectivă temporală. L-am văzut aşadar pe bunicul, care m-a îmbrăţişat şi mi-a spus cît de mult se bucură că m-am alăturat lor, în Rai, apoi l-am văzut pe Barry Wilson, care mi-a fost coleg de şcoală la liceu şi care se înecase într-un lac. Barry m-a îmbrăţişat, iar din zîmbetul lui emana o fericire pe care nu o credeam posibilă. Şi el, la fel ca toţi cei care au urmat, i-a mulţumit lui Dumnezeu şi mi-a spus cît de fericit este că m-am alăturat lor în Rai.(Va urma)
DON PIPER

1 Comment »

  1. 1
    valentino Says:

    a fost odata ca niciodata,hai sa revenim la realitate. canicula e de vina,o zi excelenta.


RSS Feed for this entry

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: