Experienţa incredibilă a unui american care a vizitat … Raiul! (VII)

Chiar atunci, am zărit doi profesori care m-au îndrăgit foarte mult pe timpuri şi care mi-au vorbit adeseori de Isus Christos. În timp ce mă îndreptam către ei, mi-am dat seama cît de mare era varietatea vîrstelor celor care mă înconjurau: erau oameni tineri, bătrîni şi de vîrstă mijlocie. Mulţi dintre ei nu s-au cunoscut pe Pămînt, dar toţi mi-au influenţat viaţa într-un fel sau altul. Chiar dacă pe Pămînt nu s-au întîlnit, ei păreau să se fi cunoscut în această lume.   

 În timp ce încerc să explic aceste lucruri, cuvintele mi se par complet nepotrivite, întrucît sînt nevoit să folosesc termeni pămînteşti pentru a descrie stări neverosimile de spirit, cum ar fi o bucurie, o fericire, un entuziasm şi o căldură sufletească duse la apogeu. Toţi cei prezenţi continuau să mă atingă, să mă îmbrăţişeze, să mi se adreseze, să rîdă şi să îl slăvească pe Dumnezeu. Au continuat astfel multă vreme, dar acest lucru nu m-a obosit deloc: dimpotrivă.
Tatăl meu a avut 10 fraţi şi surori. O parte din aceştia au avut nu mai puţin de 13 copii. Cînd eram mic, reuniunile noastre de familie erau atît de mari încît eram nevoiţi să închiriem un întreg parc din Monticello, Arkansas. Toţi Piperii sînt oameni plini de afecţiune, care obişnuiesc să se îmbrăţişese şi să se sărute ori de cîte ori se întîlnesc. Totuşi, nici una din reuniunile noastre familiale nu m-a pregătit pentru această sublimă adunare a sfinţilor de la poarta Raiului.
O bună parte din cei cu care obişnuiam să mă întîlnesc la reuniunile noastre de familie mă aşteptau acum la poarta Raiului. Probabil că Raiul poate fi definit în multe feluri, dar pentru mine însemna cea mai mare reuniune de familie posibilă.
Toate senzaţiile pe care le-am experimentat atunci erau un veritabil festin al simţurilor. Nicioadată în viaţă nu am simţit îmbrăţişări atît de puternice şi de emoţionante, şi nu am văzut atîta frumuseţe. Lumina şi texturile din Rai sfidează orice descriere pămîntească şi nu pot fi comparate cu echivalentul lor terestru. Eram scăldat într-o lumină blîndă, dar strălucitoare. Culorile erau incredibil de vii şi de nuanţate, iar ochii mei neobişnuiţi cu ele de-abia puteau să le deoasebească. Fiecare nuanţă depăşea orice văzusem vreodată pînă atunci. (Va urma)
DON PIPER

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: