Experienţa incredibilă a unui american care a vizitat… Raiul! (X)

În acele momente m-am simţit iubit cum nu m-am simţit niciodată pe Pămînt. Nimeni nu mi-a declarat verbal acest lucru, dar văzîndu-le privirile, am înţeles ce doreşte să spună Biblia atunci cînd vorbeşte despre iubirea perfectă. Această iubire emana din toţi cei care mă înconjurau. I-am privit pe rînd şi am simţit că le absorb toată această iubire. La un moment dat, am privit în jur şi ceea ce am văzut m-a copleşit. Totul strălucea. Poarta raiului era deschisă şi dincolo de ea se afla o lumină care o depăşea cu mult pe cea în care eram scăldaţi noi. De îndată ce mi-am desprins privirile de la feţele celor din jurul meu, mi-am dat seama că totul străluceşte cu o intensitate uimitoare.  

Cuvintele terestre nu sînt suficiente pentru a descrie această scenă, întrucît nu pot exprima uimirea şi încîntarea pe care am simţit-o în acele momente. Totul strălucea cu o intensitate incredibilă. Tot ce pot spune este că am început să mă deplasez către acea lumină. Nimeni nu mi-a spus că a sosit timpul să facem acest lucru, dar am pornit cu toţii în acelaşi timp. În timp ce priveam înainte, totul părea să se înalţe, la fel ca o colină pe care urci şi care nu se termină nicidoată. Mă aşteptam să văd şi umbre dincolo de poartă, dar oricît de departe mi-aş fi aruncat privirile, nu vedeam decît lumina cea mai strălucitoare cu putinţă. Prin comparaţie cu ea, lumina extrem de puternică de care m-am trezit înconjurat atunci cînd mi-am reîntîlnit prietenii părea un veritabil întuneric. Intensitatea luminii din faţa mea creştea încontinuu, cu fiecare nou pas pe care îl făceam. Nu-mi dădeam seama cum este posibil să devină încă şi mai luminoasă (de fiecare dată, luminozitatea ei mi se părea maximă). Mă simţeam de parcă aş fi deschis uşa şi aş fi ieşit dintr-o cameră întunecoasă în lumina soarelui de afară. În primele momente, în care ochii încearcă să se obişnuiască cu lumina de afară, aceasta te orbeşte. Deşi lumina din această lume nu mă orbea, creşterea continuă a intesităţii ei nu înceta să mă uimească. Oricît de ciudat ar părea, dat fiind că totul era scăldat în această lumină, cu fiecare pas înainte, această splendoare devenea din ce în ce mai mare. Cu cît avansam mai departe, cu atît mai strălucitoare devenea lumina. Aceasta mă invada din toate părţile şi trăiam sentimentul că sînt atras în prezenţa lui Dumnezeu. Spre deosebire de ochii mei pămînteşti, care trebuiau să se adapteze treptat de la întuneric la lumină, ochii mei spirituali puteau vedea totul cu o claritate desăvîrşită. În Rai, fiecare din simţurile noastre este mult mai acut, putînd absorbi orice impresie. De aceea, întreaga experienţă mi s-a părut un veritabil test al simţurilor! Pe măsură ce mi-am continuat drumul înainte, am început să fiu cuprins de un respect sacru din ce în ce mai mare. Nu ştiam ce se află în faţa mea, dar trăiam sentinemtul că cu fiecare pas pe care îl fac, mă apropii de ceva minunat. Atunci am auzit muzica. (Va urma)
DON PIPER

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: