Experienţa incredibilă a unui american care a vizitat… Raiul! (XII)

O a doua categorie de sunete pe care le-am auzit rămîne pînă astăzi amintirea cea mai vie pe care am păstrat-o în urma experienţei mele celeste. Deşi numesc această categorie de sunete „muzica”, experienţa nu poate fi comparată cu nimic din ceea ce am auzit sau mi-aş fi putut imagina vreodată pe Pămînt. Melodiile se succedau una după cealaltă, ca nişte imnuri de slavă, iar intensitatea şi varietatea lor m-au copleşit.

 Cel mai impresionant era faptul că toate aceste imnuri de slavă erau cîntate simultan, şi toate îl adorau pe Dumnezeu. În timp ce mă apropiam de magnifica poartă a Raiului, am auzit din toate direcţiile aceste voci care cîntau, slăvindu-L pe Dumnezeu. Spun voci, dar păreau mai mult decît atît. Unele sunete erau instrumentale, dar nu pot fi sigur, iar la acea vreme aceste detalii nu mă preocupau. Era o simfonie a slavei, alcătuită dintr-o multitudine de melodii şi de sunete cum nu mai auzisem vreodată.
Muzica era inclusiv vocală. Cînd şi cînd, auzeam cuvinte precum: „Aleluia!”, „Slavă!”, „Lăudat fie Dumnezeu!” sau „Slăvit fie Regele regilor!”. Nu-mi dădeam seama dacă aceste cuvinte erau cîntate de îngeri sau de oameni. Eram atît de fascinat de experienţa pe care o trăiam încît nu am privit deloc în jurul meu. În tot acest timp, inima mea era plină de o bucurie inimaginabilă. Deşi nu făceam parte integrantă din corul celest, inima mea cînta alături de el cu aceeaşi exuberanţă şi bucurie.
Dacă am pune mai multe CD-uri cu muzică religioasă în acelaşi timp, am obţine o cacofonie muzicală care ne-ar înnebuni. În Rai, lucrurile se petreceau cu totul altfel. Sunetele se amestecau armonios unele cu celelalte şi fiecare voce sau instrument se împletea perfect în corul general. Oricît de ciudat ar părea, puteam auzi distinct fiecare sunet în parte. Era ca şi cum îmi era predestinat să aud fiecare sunet în parte. Era ca şi cum îmi era predestinat să aud fiecare imn de slavă, în timp ce mă apropiam de poarta Raiului. Multe din imnurile pe care le-am cîntat la viaţa mea făceau parte integrantă din acest cor, alături de sute de alte melodii pe care nu le-am auzit niciodată pînă atunci. Erau imnuri de slavă, coruri moderne şi melodii antice, care îmi umpleau urechile şi inima, transmiţîdu-mi nu doar o stare de pace profundă, ci şi cea mai mare fericire pe care am simţit-o vreodată. (Va urma)
DON PIPER

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: