Experienţa incredibilă a unui american care a vizitat… Raiul! (XIV)

Întotdeauna am avut convingerea că cine îl vede pe Dumnezeu nu îşi mai doreşte să se întoarcă pe Pămînt, întrucît orice altă experienţă pare tristă şi lipsită de semnificaţie prin comparaţie cu pezenţa divină. Pentru mine, chiar şi faptul că am ajuns pînă la poarta Raiului a reprezentat o experienţă uimitoare. A fost ca şi cum mi s-ar fi oferit uin preambul al marii fericiri divine care ne aşteaptă în Rai. 

Cuvintele sînt prea sărace pentru a descrie tot ce am simţit atunci. În calitatea mea de pastor, am participat la multe înmormîntări şi am stat lîngă multe sicrie, spunînd: „Cine pleacă din corp ajunge lîngă Domnul şi lîngă cei care îl cunosc şi îl iubesc”.
Am crezut întotdeauna în aceste cuvinte, dar la ora actuală nu mai am nici cea mai mică îndoială în ceea ce priveşte adevărul lor. După o vreme (foloseşte din nou limbajul terestru), ne-am pus din nou în mişcare, apropiindu-ne şi mai mult de poartă. Deşi nimeni nu mi-a precizat acest lucru, eram convins că Dumnezeu i-a trimis pe toţi acei oameni pentru a mă conduce în interiorul Raiului.
Chiar deasupra capetelor celor din comitetul meu de primire se afla o poartă maiestuoasă, construită în mijlocul unui zid a cărui lungime părea infinită, în ambele direcţii. Ceea ce m-a izbit a fost faptul că intrarea propriu-zisă părea micuţă prin comparaţie cu poarta, care era masivă. Am privit, în dreapta şi în stînga, dar nu am putut vedea capătul zidului în nici o direcţie. Am privit de asemenea, în sus, dar înălţimea lui depăşea orizontul privirilor mele. A mai fost un lucru care m-a surprins: pe Pămînt, ori de cîte ori mă gîndeam la poarta Raiului, îmi imaginam o poartă de perle, întrucît Biblia face referire la această imagine. Poarta pe care am văzut-o eu nu era formată de perle, dar avea o nuanţă sidefie, cu irizaţii luminoase. Era ca şi cum cineva ar fi presărat mici perluţe de gheaţă pe o prăjitură. Poarta strălucea cu putere.
Am făcut o pauză şi am privit numeroasele nuanţe luminoase. Strălucirea lor m-a uimit la culme. Era atît de fericit, încît ar fi putut rămîne o veşnicie în acel loc. Totuşi, mi-am continuat drumul, conştient că sînt escortat către prezenţa lui Dumnezeu. Ne-am oprit chiar în faţa porţii, prin care puteam vedea în interiorul Raiului. Am văzut atunci un oraş cu străzi pavate. Spre marea mea uimire, totul părea construit din aur pur. Dacă îţi poţi imagina o stradă pavată cu cărămizi din aur, această imagine se apropie destul de mult de ceea ce am văzut eu prin poarta întredeschisă. Totul strălucea în nişte culori intense, a căror luminozitate nu ar fi putut fi suportată de nici un ochi fizic.În faţa acestei scene fabuloase am continuat să mă apropii de poartă, cu gîndul să trec prin ea. Prietenii şi rudele mele se aflau în faţa mea, invitîndu-mă cu ochi surîzători să îi urmez şi să intru. Apoi scena s-a schimbat complet. Întregul grup a trecut instantaneu în spatele meu, ca şi cum ar fi dorit să păşească alături de mine în momentul intrării pe poartă.
Unii oameni cărora le-am povestit experienţa m-au întrebat: „Cum te-ai deplasat? Ai mers? Ai plutit?”. Sincer să fiu, nu ştiu. Pur şi simplu mi-am continuat drumul, în mijlocul acelui grup de suflete dragi. În timp ce ne apropiam de poartă, muzica a crescut în intensitate şi a devenit încă şi mai vie. Mă simţeam de parcă m-aş fi aprobat de nişte oameni care sărbătoresc, după ce i-am ascultat mai întîi de la mare distanţă. Cu cît ne apropiam mai mult, cu atît mai intensă devenea experienţa, din toate punctele de vedere. Cînd am ajuns la poartă, toate simţurile mele erau la intensitate maximă, iar fericirea pe care o simţeam era idescriptibilă.
Am făcut o nouă oprite (nu prea ştiu de ce) chiar în faţa porţii. Îmi doream sincer şi de-abia aşteptam să intru prin ea. Eram convins că întreaga experienţă avea să devină încă şi mai sublimă de îndată ce mă voi afla în interiorul Raiului. Mă aflam pe punctul de a-mi îndeplini aspiraţia supremă a inimii mele. (Va urma)
DON PIPER

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: