Experienţa incredibilă a unui american care a vizitat… Raiul! (XIX)

Dick, care pe atunci avea 40 şi ceva de ani, i-a răspuns: „Am fost medic în Vietnam, aşa că puţin sînge nu mă mai poate speria”. „Eu v-am avertizat, i-a spus ofiţerul, ridicînd din umeri. Nu aveţi decît să faceţi ce doriţi, dar vă spun că nu cred să fi văzut vreodată un cadavru atît de mutilat”. „Mulţumesc”, i-a spus Dick, după care s-a îndreptat către maşina acoperită cu prelată.

Deşi pare greu de crezut, Dick a reuşit să intre cumva în interiorul Fordului meu strivit. Nu a dat la o parte prelata de deasupra, aşa că în interiorul maşinii era un întuneric deplin. Dick s-a tîrît lîngă mine, a lăsat pe spate scaunul maşinii şi şi-a pus mîna pe umărul meu drept.
A început apoi să se roage pentru mine. Din cîte mi-a povestit mai tîrziu: „Am simţit un impuls clar de a mă ruga. Nu ştiam la acea vreme cine era bărbatul din interiorul maşinii şi dacă acesta credea în Isus Christos sau nu. Tot ce ştiam era că Dumnezeu mi-a spus să mă rog pentru el”.
În timp ce se ruga, Dick a fost cuprins de o mare emoţie şi a izbucnit de cîteva ori în lacrimi. Apoi a început să cînte. Dick avea o voce minunată şi obişnuită să cînte adeseori în public. De aceea, şi-a întrerupt de cîteva ori rugăciunea şi a cîntat mai multe imnuri. Dick nu numai că era convins că Dumnezeu i-a cerut să se roage pentru mine, dar s-a rugat chiar pentru vindecarea rănilor mele invizibile, respectiv la cap şi la organele interne. Poate părea ciudat, întrucît Dick ştia că eram mort. Nu numai că ofiţerul de poliţie i-a spus acest lucru, dar mi-a verificat personal pulsul de îndată ce s-a urcat în maşină. De aceea, nu ştia nici el de ce se roagă pentru mine, în afară de faptul că Dumnezeu i-a cerut acest lucru. Nu s-a rugat nici o clipă pentru rănile vizibile, ci doar pentru cele interne. Mai tîrziu, mi-a povestit că s-a rugat cu ardoare şi că aceea a fost probabil cea mai emoţionantă rugăciune pe care a rostit-o vreodată. De altfel, aşa cum aveam să aflu mai tîrziu, Dick este în sine o persoană extrem de emoţională.
A început apoi să cînte din nou. „O, cît de uşor alungăm noi pacea! O, cîtă durere suportăm, pentru simplul motiv că nu depunem întreaga noastră povară la picioarele lui Dumnezeu!” Singurul lucru sigur pe care îl ştiu este că atunci cînd Dick a început să cînte imnul „Ce prieten avem în Isus”, am început să cînt împreună cu el. În acel prim moment cînd mi-am recîştigat cunoştinţa, am devenit conştient de două lucruri: primul, că tocmai cîntam, iar al doilea, că cineva mă ţinea de mînă. Vocea mea era definită de vocile pe care le auzisem pînă atunci şi ea m-a ajutat să îmi dau seama că am revenit pe Pămînt. Pe de altă parte, mîna puternică a lui Dick îmi oferea din nou senzaţiile tactile cu care eram obişnuit din viaţa terestră. Avea să treacă mai bine de un an pînă cînd urma să înţelegem semnificaţia profundă a acelei strîngeri de mînă. Nu ştiu sigur care este recordul mondial pentru ieşitul dintr-o maşină avariată, dar sînt convins că Dick Onerecker l-a depăşit în acea zi de miercuri. De îndată ce a auzit mortul cîntînd alături de el, Dick a ieşit ca din puşcă din maşină şi s-a repezit la primul medic care i-a ieşit în cale. „Omul acela trăieşte! Nu este mort! Este în viaţă!” Cine l-ar fi crezut însă? La urma urmelor, nu era decît un pastor puţin nebun, care s-a apucat să se roage pentru un bărbat mort de mai bine de o oră şi jumătate! Dick a început apoi să strige: „Acel bărbat s-a întors la viaţă!”. Medicul i-a aruncat o privire neîncrezătoare. „Trăieşte! Mortul s-a întors la viaţă şi a început să cînte cu mine!”. Cuvintele nu sunau prea inspirat, făcîndu-l să pară şi mai nebun, dar Dick nu se putea opri din strigat: „Cîntă! Deci trăieşti!”. „Nu mai spune, i-a răspuns medicul flegmatic. „Sînt cît se poate de serios, i-a spus Dick. Bărbatul acela trăieşte!”. „Noi sîntem medici profesionişti şi ştim foarte bine să recunoaştem un mort atunci cînd vedem unul. Acel individ este mort”. „Dar eu vă spun că tocmai a cîntat împreună cu mine, deci este viu!”.(Va urma)
DON PIPER

2 Comments »

  1. 1

    O poveste extraordinară! Dar nu incredibilă! Tot ceea ce ţine de credinţă este foarte credibil. Minunile există, trebuie doar să fim pregătiţi pentru ele…

  2. 2
    Gina Gina Says:

    uimitor si cutremurator in acelas timp!
    uimitor pentru ca oamenii inca pun la indoiala puterea lui Dumnezeu si
    cutremurator pentru ca nu ar fi de ajuns sa te indoiesti, dar si nesocotesti dovezile!
    ce ma emotioneaza si mai mult este credinta oamenilor ce nu renunta la implinirea vointei Domnului!
    vesnic de urmat caile Domnului chiar si de n-ar fi existat indemnul din Sfanta Sriptura: „Crede si nu cerceta!”


RSS Feed for this entry

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: