Experienţa incredibilă a unui american care a vizitat… Raiul! (XX)

„Judecătorul se află pe drum şi urmează să îl declare mort”. Medicul i-a explicat apoi lui Dick că, potrivit legii, nu îmi puteau muta corpul pînă cînd o autoritate nu avea să mă declare în mod oficial mort. „Un lucru vă pot spune însă sigur: acel individ este mort”. După care medicul i-a întors spatele lui Dick şi a refuzat să se apropie de maşina mea.  Mai multe ambulanţe veniseră şi plecaseră deja. Dick s-a apropiat de singura ambulanţă rămasă la faţa locului şi i-a spus şoferului: „Acel bărbat este în viaţă. Du-te şi verifică”. Şoferul l-a privit ca şi cum ar fi avut de-a face cu un sărac cu duhul, după care i-a răspuns cu blîndeţe: „Ştiţi, ne cunoaştem meseria. Acel om este…”.
„Ascultă-mă, omule! şi-a pierdut Dick răbdarea. Am să mă pun pe jos în faţa maşinii şi o să trebuiască să treci peste mine”.
„E mort”.
„Nu contează! Fă-mi pe plac. Nu îţi cer decît să îi iei pulsul”.
„Bine, haide să mai verificăm o dată”, a cedat omul, mai mult ca să scape de insistenţele lui. S-a îndreptat apoi către maşina meaşi a ridicat prelata şi mi-a luat braţul drept. Mi-a simţit imediat pulsul. Alertaţi de strigătele lui, ceilalţi medici au intrat imediat în acţiune. Primul lucru care s-au întrebat era cum să mă scoată din maşină. Dacă m-ar fi tras pe laterală, aş fi rămas fără piciorul stîng, care era prins de bordul maşinii şi care de-abia se mai ţinea de restul corpului. Nici în ceea ce privea piciorul meu drept situaţia nu era cu mult mai bună. Pe scurt, ar fi trebuit să îmi amputeze ambele picioare. M-ar fi scos astfel din maşină, dar lăsînd în urmă anumite porţiuni din trupul meu! De aceea, medicii s-au decis să aştepte echipajul de descarcerare. Au luat imediat legătura prin telefon cu cei de la Jaws of Life, filiala din Huntsville, şi i-au rugat să se grăbească. Huntsville era situat la circa 50 de kilometri distanţă. Sînt convins că au făcut tot ce le-a stat în puteri pentru mine, dar nu-mi mai amintesc nimic. Eram vag conştinent de faptul că tot felul de oameni se agită în preajma mea, că mă ating şi că discută. Le auzeam vocile, dar nu înţelegeam ce spun. Dick a refuzat să mă părăsească. (Va urma)

 DON PIPER

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: