Abecedarul

A venit septembrie. Umbrele toamnei se observă la tot pasul. Au început să îngălbenească frunzele, s-a uscat iarba pe câmpuri. Strugurii și fructele care au mai scăpat de urgia grindinei din timpul verii au început să se coacă. Se culeg porumbii și se taie cocenii. Vitele încep să umble de-a valma peste locuri, fiindcă ,,a venit toamna”!

A venit toamna, dar a venit și școala. Copiii se adună pe la casele lor și se pregătesc febril, cu emoțiile obișnuite, de începerea școlii. Pentru cei vârstnici este prilej potrivit de a se întoarce cu gândul peste ani și a-și retrăi câte un crâmpei din copilărie.

               Îmi amintesc în fiecare an de asemenea momente. Îmi amintesc, spre exemplu, de iarna anului 1959, când am făcut rost de primul meu Abecedar. Am mers cu tăticu la Pripor și acolo mi-a adus un Abecedar dada Jana  a lui unchiu Marin Ciocoiu. Dumneaei era mai în vârstă, elevă la școală la Malovăț. Cu toate insistențele tatălui meu, nu a vrut să primească nici un ban pentru carte. Din prima zi de când am avut în mână acea carte m-am pus pe treabă. În câteva luni am învățat să citesc și să scriu cu litere mari de tipar. Cu ajutorul părinților am parcurs toată cartea și multe lecții din acel Abecedar mi-au rămas în amintire până azi. Nu pot să uit, spre exemplu, o lecție, în care se vorbea despre un membru al unui colhoz, care, împreună cu copiii săi,  ascunsese sacii cu grâu în bălegar pentru a se sustrage de la cotele pe care trebuia să le dea statului. Femeia însă, având spirit revoluționar și conștiință înaintată se dusese val-vârtej la miliție și-și denunțase soțul și copii că făcuseră acea ispravă. Milițienii se prezentaseră la locul infracțiunii și descoperiseră grâul în bălegar, așa cum raportase  vajnica membră de colhoz.

              Lecția cu pricina încerca să ne pregătească pentru viitor, să devenim turnători versați, care să nu avem nimic sfânt în suflet, care să fim în stare să ne turnăm părinții, frații, copiii, fără a mai vorbi de ceilalți!

              Tot în acel Abecedar am mai avut o lecție cu o poză interesantă. O sfeclă uriașă, cu mult mai mare decât omul, era scoasă din pământ. Trăgeau de ea bărbatul cu femeia și copiii, cățelul, purcelul, găinile… Din lecție reieșea că o asemenea sfeclă crescuse la colhoz. Peste ani am găsit poza respectivă într-o revistă de umor. Cei ce o publicaseră mai adăugaseră două personaje, normatorii de la ceape. Aceștia notau într-un registru: ,,Una sfeclă uriașă, calitatea a doua!”

              Mai târziu, am aflat de la un fost inspector din Ministerul Învățământului, că, tot în acea perioadă a anilor 50-60, ca tânăr funcționar în acea instituție centrală, i s-a dat să corecteze un manual de Geografie a României. În acel manual a găsit la un moment afirmându-se că ,,fluviul Volga  trece prin țara noastră”. Omul fusese foarte intrigat de această afirmație și a semnalat anomalia superiorului său. Acesta, după ce l-a ascultat răbdător, i-a spus: ,,-Tinere, fii atent că nu ai orientare politică și poți s-o pați din cauza asta!”

              În prefața unei Istorii a filozofiei, publicată tot în acea perioadă, am găsit mai târziu scris negru pe alb că ,,adevăr este ceea ce este admis de miliție!”  Corect, nu?

              Îndoctrinarea se făcea  pe toate canalele, cu toate mijloacele și metodele și la toate categoriile de vârstă. Regimul încerca să ne spele creierele încă din primii ani de viață și să ne planteze în adâncurile conștiinței un nou mod de viață, de gândire, de simțire….

Pr. Al. Stanciulescu-Barda

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: