Zâmbete

Se zvonea că dintr-un cimitir ieșeau noaptea moroi și speriau călătorii întârziați, care mai treceau din când în când pe drumul din apropiere. Într-o seară, o femeie venea de undeva și aștepta departe de cimitir, doar-doar o mai trece cineva. Îi era urât să treacă singură. La un moment dat a venit din urmă un domn necunoscut, care mergea în aceeași direcție în care mergea și femeia.
– Haideți, doamnă, nu mergeți, pe cine mai așteptați la ora asta? i-a zis străinul femeii.
– Aș merge, domnule, dar mi-e urât! Se aude mereu că ar ieși strigoii din cimitir înaintea călătorilor!
– Haideți, doamnă, cu mine, că vă trec eu din dreptul cimitirului! Fiți fără grijă!
Domnul a luat-o pe femeie de braț și a început să-i spună bancuri și glume și au trecut de cimitir fără să bage de seamă. Femeia, râzând bucuroasă, nu s-a putut abține să nu remarce:
– Domnule, ce om glumeț ești dumneata! Nu mai mă satur să te ascult! Bărbatul i-a răspuns:
– E adevărat, dar să mă fi văzut când eram în viață!
Femeia a înlemnit și bărbatul s-a făcut nevăzut.

Mde!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: