ANOMALII TEMPORALE

Un fapt deja recunoscut în lumea ştiinţifică este acela că percepţia timpului este diferită în măruntaiele Pământului. Pe măsură ce pătrundem mai adânc, kilometru după kilometru, spre centrul planetei noastre, funcţiile vitale ale organismului încetinesc, iar influenţa astrelor care ne ritmează orele şi zilele se atenuează şi ea. Aceasta este şi opinia savantului Michel Siffre.

El consideră că metabolismul uman este în mod cert influenţat pe parcursul unei zile petrecute în adâncul Pământului, căci acolo timpul curge mai încet decât la suprafaţă. Este de netăgăduit că, în adâncul Pământului, aşa cum multe tradiţii ne confirmă, se produc diverse miracole. Astfel, dualaşii, un trib african, cred că peşterile au proprietatea de a regenera trupul uman. Etnologul Paul Chantenet a asistat la mai multe expediţii subterane ale acestui trib.

Bolnavul, uneori chiar muribundul, este dus de-a lungul galeriilor mustind de apă, în profunzimile Pământului, până la o încăpere subterană, unde acesta intră până la gât în argilă moale. El este lăsat acolo pe parcursul a două zile, izolat, fără hrană, în întuneric. S-a constatat că în unul din două cazuri, bolnavul se vindecă.

Persoanele rămase captive sau izolate sub pământ în urma unor alunecări de teren au revenit la suprafaţă într-o stare mai bună de sănătate decât înainte! Dagmar Fernsfield, un savant american care a efectuat un studiu asupra sportivilor şi speologilor, a ajuns la aceeaşi concluzie.

            Persoanele rămase captive sub pământ şi deci izolate de lume în urma unei alunecări de teren au revenit la suprafaţă într-o stare de sănătate mai bună decât înainte. Problemele osoase, de circulaţie sanguină dispar ca prin farmec. Speologul englez Waltham a scăpat, de exemplu, de un reumatism articular de origine infecţioasă.

Conform cercetărilor lui Fernsfield, ţesuturile musculare şi osoase ale sportivilor care erau şi speologi prezentau mai puţine semne de îmbătrânire.
Dar tradiţiile antice merg şi mai departe: uneori , curgerea timpului este pur şi simplu oprită în profunzimile peşterilor Pământului. Să trecem în revistă câteva astfel de mărturii.

            După anticul Pausanias, Epimenide din Creta a intrat într-o zi într-o grotă pentru a dormi. Nu s-a mai trezit decât. 40 de ani mai târziu!

Versiunea lui Diogene Laertius din „Vieţile şi doctrinele filosofilor” (I, 109) despre acelaşi eveniment este chiar mai uimitoare.

Epimenide a fost trimis într-o zi pe câmp de către tatăl său, pentru a găsi o oaie pierdută. Pe la prânz, el s-a abătut de la căutarea sa şi s-a adăpostit într-o grotă, unde a adormit timp de 57 de ani! Trezindu-se, el a continuat să caute oaia, crezând că a dormit doar puţin.

Negăsind-o, a mers la ogorul familiei, cu intenţia de a-l găsi pe tatăl său. Mare i-a fost uimirea descoperind că totul se schimbase şi că pământul tatălui său aparţinea acum altcuiva! El s-a întors în cetate într-o stare de perplexitate.

Acolo, intrând în locuinţa familiei, a găsit nişte oameni necunoscuţi, care l-au întrebat cine era. Abia atunci l-a recunoscut pe fratele său mai mic, care acum era deja bătrân, şi a aflat de la acesta despre lunga sa dispariţie. Apoi a fost recunoscut şi de mai mulţi locuitori din oraşul său pe care-i lăsase copilandri şi care îmbătrâniseră foarte mult. Vestea s-a răspândit în întreaga Grecie, iar Epimenide a fost considerat de toţi ca fiind grecul cel mai iubit de către zei.

  • Povestea celor şapte adormiţi

În anul 250, în timpul unui val de persecuţii asupra creştinilor, şapte tineri s-au refugiat într-o peşteră, aproape de Efes. Ei au dormit acolo un somn profund timp de. 200 de ani! Sub domnia lui Teodosius, în anul 450, ei s-au trezit, crezând  că tot ce au făcut a fost să doarmă foarte bine. Dar, intrând în Efes, au observat numeroasele schimbări care afectaseră oraşul. Uimiţi, punând întrebări în stânga şi în dreapta ca să afle şi să înţeleagă ce se petrecuse, vizitatorii cei stranii au fost rapid remarcaţi de locuitorii din Efes. Aceştia au fost duşi în faţa episcopului.

Cei şapte tineri, care nu îmbătrâniseră deloc din momentul în care au adormit în peşteră, i-au povestit aventura patriarhului, apoi împăratului, lăsându-i cu gura căscată pe toţi cei care îi ascultau. Chiar şi Coranul, în sura a XVII-a, intitulată Peştera, aminteşte de această întâmplare. Dar în acest text sacru, cei şapte tineri au petrecut 309 ani în peşteră. Coranul precizează că aceştia au adormit adânc şi că „Dacă, pe neaşteptate, i-ai vedea în această stare, te-ai întoarce şi ai fugi, fiind cuprins de spaimă” (Coran, XVII, 17).

  • Accelerarea timpului

Am văzut că, pentru personaje ca Epimenide şi cei 7 adormiţi, timpul s-a oprit. Mai aproape de zilele noastre, să vedem un caz în care, din contră, timpul s-a accelerat.Americo Centeno era un ţăran cubanez din valea Vinales, care, în anul 1931 avea vârsta de 20 de ani. În luna februarie a anului respectiv, împreună cu cei doi fraţi ai săi, Evaristo şi Menelao, recolta guano (excremente de lilieci, ce se foloseau ca îngrăşământ în zona respectivă) dintr-o peşteră.

După două săptămâni de recoltare în peştera Maja, guano era pe terminate. Americo a decis să meargă mai adânc în interiorul peşterii, sperând că va găsi acolo un alt depozit din preţiosul îngrăşământ. Cei doi fraţi ai săi şi ceilalţi săteni l-au văzut intrând într-o galerie, cu o torţă. Şi. nu s-a mai întors.

L-au căutat timp de o săptămână în labirintul de galerii şi săli din interiorul peşterii, dar fără niciun rezultat, până într-o zi în care a reapărut, foarte straniu, în luna august 1954! Părea a fi un sălbatic, un om al pădurii, un „om-lup”, cu părul şi barba foarte lungi. Scotea sunete guturale, aproape mugete. Printre cei care l-au descoperit se găsea şi fratele său, Evaristo. În ciuda surprizei sale, acesta nu a avut niciun dubiu asupra identităţii personajului.

Lui Americo îi lipsea degetul mic de la mâna stângă, la fel ca şi fratelui său Evaristo. Sălbaticul descoperit avea, de asemenea, acelaşi semn pe tâmpla stângă ca şi fratele său, Evaristo. Mai târziu, unchiul său, Manuel, l-a recunoscut şi el, graţie unei cicatrici de pe coapsa dreaptă: când era mic, Americo căzuse de pe cal în prezenţa unchiului său; în cădere, se lovise de un gard de sârmă ghimpată, ţepii intrându-i adânc în carne în locul respectiv.

Deşi rudele sale îl recunoscuseră, toţi ezitau asupra unui lucru important: individul găsit părea mult mai în vârstă decât tânărul care dispăruse în urmă cu 23 de ani. La prima vedere, părea să aibă în jur de 70 de ani, în timp ce Americo nu ar fi trebuit să aibă decât vreo 43 de ani în anul 1954.

Au încercat să închege un dialog cu el, dar a fost o pierdere de timp. Se aflau în faţa unui specimen de sălbatic care nu vorbea deloc, era incapabil să articuleze un singur sunet inteligibil şi părea că nu recunoaşte pe nimeni.

Internat pentru observaţii la spitalul din Pinar del Rio, acesta se va sinucide în ziua următoare, aruncându-se pe fereastră de la etajul trei. Medicii au decis să efectueze o autopsie. Atunci a apărut marea surpriză! În căderea sa, Americo se rănise la cap şi se putea distinge, în rana respectivă, o bucată de plastic verde!

Autopsia va revela că nefericitul suferise o trepanaţie pe creier şi că bucata de plastic verde servise la înlocuirea unei părţi din cutia craniană. Această bucată de plastic dur înlocuise perfect partea lipsă a osului cranian şi părea bine sudată. Cicatricea rezultată în urma trepanaţiei abia se vedea.

            Unde trăise Americo în aceşti 23 de ani? Cine îi făcuse acea intervenţie chirurgicală? De ce a îmbătrânit prematur? Multe întrebări, la care însă anchetatorii cubanezi au fost incapabili să răspundă.

  • Un fenomen invers pare să se fi produs într-o   peşteră din Marea Britanie

            Grotele din Penzance, ţinutul Cornwall, sunt subiectul unor povestiri aparent incredibile, spuse pe şoptite de locuitorii din această regiune. Vom cita doar două dintre ele.

            Prima implică un cuplu de tineri căsătoriţi, care se aflau în excursie în apropiere de Penzance, în anul 1960. Aceştia s-au aşezat câteva minute să se odihnească în faţa intrării uneia dintre aceste peşteri. Când s-au ridicat pentru a-şi continua plimbarea, au avut dezagreabila surpriză să nu-şi găsească obiectele pe care le aveau cu ei. Erau siguri totuşi că nimeni nu se apropiase de acel loc. Dorind să depună plângere, s-au dus la cel mai apropiat post de poliţie.

Acolo, spre bucuria lor, cuplul şi-a găsit toate obiectele pierdute. Însă plăcuta lor surpriză a fost dublată de o stare de perplexitate atunci când au aflat de la poliţistul de serviciu că aceste obiecte fuseseră depuse la secţie în ajun! Cu alte cuvinte, chiar în seara dinaintea zilei în care ei făcuseră excursia la peşteră!

Cea de a doua povestire referitoare la peşterile din Penzance are un deznodământ tragic. Un soldat american, deşi fusese avertizat de locuitorii regiunii, s-a aventurat să exploreze o peşteră care avea o reputaţie proastă: mai multe persoane care intraseră acolo dispăruseră fără urmă. Şi soldatul american s-a „evaporat” la rândul său, fără a mai reveni vreodată. Câteva luni mai târziu însă, cercetând grota, poliţia a descoperit scheletul unui copil de cinci sau şase ani, îmbrăcat în zdrenţele uniformei soldatului dispărut.

            Ce este atât de misterios în profunzimile Pământului? Timpul care se accelerează într-o peşteră cubaneză, timpul care curge înapoi într-o grotă englezească. ne putem, pe bună dreptate, întreba: Ce există, atât de misterios, în profunzimile Pământului? Lumea zeilor? O altă civilizaţie, subterană?

Putem lua în considerare aceste două piste după ce vom lectura istorioarele următoare. Un autor antic, Calistene, în lucrarea sa Viaţa lui Alexandru Macedon, a scris că faimosul cuceritor a ajuns într-o zi în faţa unei peşteri numite „Lăcaşul zeilor”. El a efectuat acolo un sacrificiu şi libaţii. Apoi a intrat în peşteră însoţit de câţiva soldaţi. Acolo, a perceput un fel de ceaţă luminoasă.

A remarcat, în acest nor de raze, nişte siluete şi a auzit un murmur înfundat. Alexandru a distins câteva personaje care se odihneau, întinse. Privirile lor străluceau, luminoase. Alexandru s-a apropiat şi a intrat în dialog cu acele fiinţe deosebite. După Calistene, el a întrebat despre zeul Sarapis şi despre regele Sesonchosis, stăpânul lumii, aflând că acesta trăia în lumea zeilor. Fiinţele luminoase i-au prevestit lui Alexandru destinul care-l aştepta.

  • Anomalii temporale în Evul Mediu

O întâmplare la fel de stranie, din Evul Mediu, ne este povestită de Gervais de Tilbury:istoria unui porcar care a văzut intratereştri. În Marea Britanie exista, la vremea respectivă, castelul Peak, o fortăreaţă situată în Derbyshire, clădită pe un promontoriu stâncos străbătut de caverne. Gervais de Tilbury a auzit o povestioară din gura unui localnic. În perioada în care William Peverel stăpânea acest castel, porcarul său a pierdut într-o zi o purcea de rasă.

Căutând-o, acesta s-a aventurat într-o peşteră care nu fusese explorată până atunci. După ce a mers o bucată bună de vreme prin întuneric, porcarul a ajuns, uluit, într-un loc luminat, descoperind acolo. o câmpie întinsă. Înaintând pe un ogor vast, cultivat, acesta a văzut nişte secerători care recoltau grâul şi a recunoscut, printre snopii grei, purceaua care îi lipsea, dar care era înconjurată de numeroşi purcei.

Porcarul, rămas fără grai, dar totodată foarte mulţumit că şi-a găsit animalul, şi-a luat pur şi simplu purceaua şi, bucuros, fără să-şi pună prea multe întrebări, s-a întors la turma sa, în ţinutul său, unde domnea încă frigul iernii.

Sub picioarele noastre se petrec lucruri bizare! Să fie oare adevărată ştirea conform căreia ar exista, în adâncurile Pământului, o civilizaţie avansată care stăpâneşte tehnologii necunoscute nouă, locuitorilor de la suprafaţă?

            Mulţi spun că în interiorul muntelui Shasta din SUA ar exista o comunitate de fiinţe, necunoscută umanităţii, despre care unii cred că s-ar afla la originea misterioaselor apariţii ale OZN-urilor. Este adevărat că, peste tot în lume, au fost descoperite oraşe subterane. Astfel, în anul 1963, s-a descoperit încă unul în Anatolia (Turcia).

  • Un oraş subpământean

Într-o zi, Orner Demir a observat o găină dispărând sub pământ. Căutând-o, a descoperit o galerie foarte abruptă care ducea în subteran. Înarmat cu o torţă, acesta a intrat şi a găsit poteci, pasaje, nişe tăiate în piatră şi guri de aerisire. Mai târziu, ample săpături arheologice au făcut posibilă descoperirea unui întreg oraş subpământean. În situl arheologic Derinkuyu au fost descoperite 13 niveluri de locuire, cel mai adânc situându-se la 85 de metri sub pământ, dar fără îndoială există şi altele.

Conform unei estimări, în acel oraş ar fi putut locui 20.000 de persoane. În afara spaţiilor amenajate pentru locuinţe, existau acolo, pe o întindere de 4 kilometri pătraţi, depozite, pivniţe pentru vin, pieţe, un locaş de cult şi săli gigantice cu tavanul boltit, ce serveau probabil ca locuri de adunare publică sau ca şcoli. Este vorba, fără îndoială, în acest caz, despre o populaţie care se adăpostea de război şi persecuţii.

            Nu au fost găsite nici acolo, nici în altă parte, în vreo altă peşteră ce a fost locuită, dovezi care să indice faptul că ne găsim faţă în faţă cu „rasa care va veni”, cum o numea Bulwer-Lytton, şi care stăpâneşte o energie secretă şi redutabilă în oraşele sale subterane.

Misterul rămâne încă de nepătruns, căci amplitudinea şi diversitatea anomaliilor temporale care se manifestă în anumite peşteri este deconcertantă. Totul se petrece ca şi când în aceste locuri timpul, aşa cum noi îl cunoaştem, ar fi suspendat, nu ar exista deloc, ca şi când peştera respectivă ar fi o sui generis sferă de atemporalitate, în care concepţia noastră rigidă despre timp este anulată.

            Dar este oare vorba despre un fenomen natural? Sau acesta este efectul unei tehnologii anume? În acest din urmă caz, ne putem pune următoarea întrebare: Cine o stăpâneşte?

sursa http://www.efemeride.ro/pentru-fiintele-umane-ce-se-afla-la-adancime-in-pesteri-survin-anumite-anomalii-temporale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: