Pot să cumpăr o ora din timpul tau?

FIUL: ” Tati, pot să-ți pun o întrebare? ”
Tata: ” Da, sigur, ce este?”
FIUL: ” Tati, cât de mult faci intr-o oră? ”
Tata: ” Nu-i treaba ta ce mă întrebi așa ceva ! ”
FIUL: ” Vreau doar să știu…te rog, spune-mi, cât de mult castigi intr-o oră? ”
Tata: ” Dacă vrei să știi, eu fac 100 de dolari pe oră. ”
FIUL: ” Offf… (cu capul în jos) ! ”
FIUL: ” Tati, pot să te rog să-mi împrumuti 50 de dolari ? ”
Tatăl s-a infuriat !
Tata : ” Daca asta e singurul motiv pentru care ai intrebat cat castig…ca să poți împrumuta niște bani pentru a-ti cumpăra o jucărie sau alte prostii… atunci du-te direct în camera ta și du-te la culcare. Asta e egoism curat, iar eu muncesc din greu in fiecare zi pentru un astfel de comportament copilăresc. „

Băiețelul s-a dus in liniște în camera lui și a închis ușa.
Omul s-a așezat la masa si s-a enervat si mai rau gandindu-se la întrebările băiețelului. Cum îndrăznește sa puna astfel de întrebări doar pentru a obține niște bani?
După aproximativ o oră, omul s-a calmat și a început să se gândească:
Poate că avea într-adevăr nevoie să cumpere ceva cu 50 $ și el într-adevăr nu a cerut bani de foarte multe ori. Omul s-a dus la ușa camerei baiatului si a deschis-o.

Tata: ” Ai adormit, fiule? ”

FIUL: ” Nu tati, sunt treaz „.
Tata: ” M-am gândit, poate am fost prea dur cu tine mai devreme. A fost o zi lungă la serciviu și mi-am varsat nervii pe tine. Uite aici cei 50 $ pe care i-ai cerut…”

Băiețelul era numai zâmbet.
FIUL: ” Oh, multumesc tata! ”
Apoi, intinzand mana sub pernă, el a scos niste bancnote mototolite. Văzund că băiatul avea deja bani, omul simtea cum il cuprinde furia din nou. Băiețelul a numărat incet banii, și apoi s-a uitat în sus la tatăl său.

Tata: „De ce vrei mai mulți bani dacă aveai deja ? ”

FIUL: ” Pentru că nu am avut destui, dar acum am. ”

„Tati, uite, am 100 de dolari acum. Pot să cumpăr o ora din timpul tau? Te rog sa ajungi acasa mai devreme maine. Aș vrea să iau cina cu tine.”
Tatăl a fost zdrobit. El si-a infasurat brațele în jurul fiului său mic și l-a rugat sa-l ierte.

E doar un memento scurt pentru noi toti care lucram din greu în viață. Noi nu trebuie să lăsăm timpul sa ne alunece printre degete fara sa petrecum o parte din el cu cei care contează cu adevărat pentru noi, cei aproape de inimile noastre. Poate ca ar fi bine daca am reusi sa impărtășim cei 100 de lei – in valoarea lor temporala – cu cineva care ne iubeste ? Dacă murim mâine, compania pentru care lucrăm ne va putea înlocui cu ușurință. E o chestiune de zile. Dar familia și prietenii pe care ii vom lăsa în urmă vor simți pierderea pentru tot restul vieții lor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: